marți, 31 ianuarie 2017

Multumesc pentru amintiri de Cecelia Ahern - citate



Deși am citit cartea aceasta acum aproape un an, încă este vie în mintea mea și cu siguranță va rămâne așa mult timp. Pentru a întipări și mai bine această carte în sufletul meu, am ales să scriu unele parțti ce m-au emoționat sau m-au amuzat la culme:

"Ne grăbim, ne grăbim, ne grăbim. Ne grăbim într-una. Nu avem niciodată timp aici, încercând să ajungem acolo. Ar fi trebuit să fi plecat de aici cu cinci minute mai devreme, ca să ajungem acolo. Telefonul sună iarăşi şi înţeleg ironia. Aş fi putut să nu mă grăbesc şi să răspund acum. Acum, nu atunci."

"Simt pielea aspră a mâinilor lui care le strâng pe ale mele, iar intensitatea şi familiaritatea lor mă forţează să deschid ochii. Lumina îi umple şi zăresc chipul lui, o privire pe care n-aş vrea s-o mai văd vreodată. El se agaţă de copilul lui. Eu ştiu că l-am pierdut pe al meu; nu-l pot lăsa să şi-l piardă şi el. Am luat o decizie, dar deja sufăr. Am aterizat acum, pe tărâmul vieţii mele. Iar inima încă mai bate. E frântă, dar bate în continuare."

"Un bărbat coboară din maşina din faţă, iar eu îngheţ cu un picior afară din maşină, privindu-1. Îmi pare cunoscut şi cred că-1 ştiu de undeva. El se opreşte şi mă priveşte. Ne privim câtva timp unul pe celălalt. Ne cercetăm feţele. El se scarpină la braţul stâng; un lucru care îmi atrage atenţia neobişnuit de mult. Acest moment e straniu şi mi se face pielea de găină."

"Vinovat, scurt şi întrerupt. Aproape că nu ar vrea să fie auzită, deşi ar avea nevoie de asta. Parcă ar spune: iartă-mă că te deranjez, tată. Iart-o pe fata ta de treizeci şi trei de ani, de care credeai că ai scăpat de mult, că s-a întors acasă după ce căsnicia ei s-a destrămat."

"În adâncul meu inima-mi bate ca o tobă africană, bătăile ei grave pătrunzându-mi în suflet. Le simt la baza gâtului, pulsând şi asta doar fiindcă el m-a zărit şi voia să vină la mine. Simt o uşurare fiindcă mi-am urmat instinctele şi am fost recompensată. Îmi ia câteva minute să mă concentrez la orice altceva în afara lui Justin, dar când mă liniştesc îmi îndrept din nou atenţia spre scenă unde Bea mă lasă cu gura căscată şi mă face să mă smiorcăi în timpul spectacolului, ca o mătuşă mândră. Mi se pare corect acum că singurii oameni care s-au bucurat de acele amintiri minunate în parc au fost Bea, mama ei, tatăl ei… Şi eu."

"Mă priveşte de parcă ar fi făcut ceva greşit, dar îi e toarnă să recunoască. Aruncă pătura şi se grăbeşte spre baie, luând cu sine valiza şi lovindu-se de toate în calea lui, refuzând să-mi întâlnească privirile. Mă uit în altă parii). Cât de repede clipa în care te distrezi alături de cineva se schimbă în stânjeneală."

 "Îi trimit un sărut prin aer tatei şi mă îndepărtez încet. Simt că mă priveşte, simt şi ochii mamei aţintiţi asupra mea, în timp ce merg pe aleea din grădină, scurtând drumul prin iarbă şi urmez poteca dorinţei pe care am creat-o atunci când eram copil, lângă aleea pietruită din casa în care am crescut. Doar că, de data asta, nu mai sunt singură."

CĂLĂTOAREA prima parte a seriei OUTLANDER de Diana Gabaldon

Pentru că Diana Gabaldon este o autoare nouă pentru mine, am decis să scriu câteva lucruri despre ea: 
S-a născut pe 11 ianuarie în Arizona,unde încă locuiește. A fost profesor universitar până a descoperit plăcerea scrisului. CĂLĂTOAREA este romanul său de debut(1991). Acest roman s-a bucurat de un succes neașteptat- succes ce a motivat autoarea să continue povestea, astfel Seria Outlander a ajuns să conțină încă șapte romane. În 2014 Outlander a devenit și serial TV, acesta fiind la fel de apreciat.



Am ales să citesc CĂLĂTOAREA fiind sigură că va fi o lectură plăcută, dar nu m-am gândit că o să am parte de o aventură deosebită, o poveste ce o să-mi rămână mult timp în minte datorită originalității ei, a detaliilor istorice, a fantasticului aparte, a momentelor dureroase și a  iubirii ce îndulcește chinul acelor zile. Am descoperit în filele cărții realități ignorate cu bună știință de mine, o cruzime ce-ți chinuie sufletul și îți torturează mintea... dar pe care eroii din CĂLĂTOAREA nu au avut ocazia să o ignore fiind nevoiți să o înfrunte- cealaltă cale fiind moartea.

În anul 1945 Claire Randell era o fostă soră medicală ce își însoțea soțul în Scoția pentru ca acesta să găsească detalii despre unul din strămoșii lui. Claire si Frank aveau o relație frumoasă, se iubeau mult și nu duceau lipsă de pasiune. Le plăcea să descopere obiceiurile locatarilor și să exploreze zona. Viața lor s-a schimbat în momentul în care, printr-un cerc din pietre, Claire a trecut într-un  alt secol, în anul 1743. 

Înainte să își dea seama ce se petrece și ce anume s-a schimbat din momentul în care a intrat în cercul de pietre și până în momentul în care a ieșit de acolo și s-a lovit de brutalitatea strămoșului lui Frank, era deja înconjurată de scoțieni fioroși în drum spre castelul clanului MacKenzie.

Când Claire și-a dat seama ce i s-a întâmplat, a hotărât să nu dezvăluie nimănui modul în care a ajuns acolo, deci a fost nevoită să inventeze o poveste ce o făcea să pară o simplă englezoaică cu origini franceze ce a avut ghinionul să fie atacată în drumul ei spre Franța, sperând astfel să reușească să se întoarcă la cercul de pietre. Dar se pare că, căpetenia clanului- Column MacKenzie nu s-a lăsat ușor păcălit și suspecta că aceasta ar fi o spioană. 

Cum a ajuns Claire din acest punct până să fie căsătorită aproape cu forța cu Jaime și mai ales cum a ajuns să îl iubească la nebunie, o să vă facă plăcere să descoperiți singuri, totuși pot să vă spun că firea romantică și umorul lui au contribuit mult.

"Dacă ai fi crezut că sunt o vrăjitoare? Tot ai mai fi luptat pentru mine?
- Aș fi mers pe rug cu tine."

"-Îți pare rău că nu te-ai însurat cu o fată din partea locului? am întrebat, cochetând.
- Dacă tu crezi că o să spun da în timp ce tu stai în fața mea cu o foarfecă de grădinărit în mână, a remarcat el, înseamnă că ai o părere foarte proastă despre inteligența mea. "

 O englezoaică printre scoțieni era ca o pată neagră pe un pergament alb, așa că oamenii din sat se uitau la ea cu o incruntare ce nu prevestea deloc ceva bun. Claire ajunge să trăiască clipe teribile și să simtă cruzimea oamenilor despre care doar citise în fosta ei viață.  Ignoranța și prostia lor deloc surprinzătoare în acele vremuri, m-a intrigat la culme și rezultatele acțiunilor nu doar o data mi-au făcut pielea de găină.

"Căci o femeie virtuoasă este o perlă de mare preț, ce valorează mai mult decît rubinele."

Claire este pusă de multe ori pusă în situații limită și tot timpul este nevoită să facă alegeri dificile, așadar nu avem timp să ne plictisim deloc pe parcursul celor 795 de pagini. 

Am dat cărții patru steluțe pe goodreads și o recomand cu drag iubitorilor de romance sau fantasy. 

miercuri, 25 ianuarie 2017

Valuri de viață - Lina Moacă



   Am știut mereu că fiecare carte are momentul ei potrivit, că fiecare rând vine să aline starea mea, că regăsesc printre pagini încredere și putere. Valuri de viață este o astfel de carte. 
Te tulbură, te vindecă, te alină și te lasă să îți revii, te îndeamnă să privești în ansamblu. 
Cât ar fi furtuna de groaznică, câte valuri ar mătura țărmul, oricât de puternic ar lovi, într-un final marea se liniștește. E limpede, frumoasă și albastră, cucerește inimi cu măreția și orizontul ei îndepărtat.


 Înveți o altă lecție, aceea a iubirii. Iubirea este un cuvânt atât de simplu, dar atât de complex, care include atâtea trăiri, atâtea vise, atâtea speranțe. Câte promisiuni sunt închise într-un singur sărut? Câtă nebunie dulce măsurată în bătăi de aripi de fluturi? Câtă speranță și cât abandon? Iar pe lângă toate astea, în numele iubirii s-au scris și se vor scrie cele mai frumoase povești, povești cu protagoniști care au avut nevoie de o singură privire pentru a ști că suntem pierduți pentru totdeauna în ochii celuilalt, care au știut că oriunde s-ar ascunde și oricât ar fugi, dragostea nu dispare. Rămâne și prinde rădăcini atât de puternice încât nimeni și nimic nu le poate îndepărta. 





  Când am început cartea m-am gândit că pe lângă faptul că va fi prima mea lectură semnată de Lina, va fi și ceva diferit ca gen, un young-fiction romance care sinceră să fiu nu este tocmai genul meu preferat. Însă fluiditatea lecturii, modul cursiv și stilul neîncărcat de floricele, de metafore m-au cucerit imediat. Să nu credeți cumva că romanul nu abundă în pasaje atât de frumoase, atât de bine scrise încât eu le-am și marcat cu notițe adezive pentru că îți dau speranță, pentru că sună ca un sfat prietenesc menit să aline și să ajute. Lina are ceva, acel ceva care prinde, care se simte că este scris din suflet pentru suflet, acel ceva care deși poate este scris pentru un sector de vârstă poate fi adresat tuturor în același timp. 


                                                                 *****

     ”Mă consider o persoană destul de normală, care se bucură de multe lucruri frumoase, dar și simte lipsa multora. În viață există lucruri mult mai importante decât banii. Nu contează cât ai, ci ce ai. Mereu am încercat, cum de altfel o fac chiar în acest moment, să găsesc un echilibru care să mă mențină acolo unde trebuie- pe linie. Încerc să fac lucrurile bine, pe cât îmi este omenesc posibil, deși balanța e dezechilibrată brutal fără nicio speranță de redresare.”



Primele pagini m-au întristat și m-au bucurat în aceeași măsură. Am aflat că Irina Albu o tânără încântătoare în vârstă de 18 ani, rămăsese orfană la 9 ani de ambii părinți.  Durerea din sufletul ei încă nu trecuse, iar familia ei se rezuma la două persoane: ea și bunicul ei. Dan, bunicul ei, pe care ea îl alinta ”moșneagul meu”, o crescuse înconjurată de dragoste și de răsfăț dar nu îi va putea fi mereu alături, era bătrân și se ținea de viață măcar cât să o vadă fericită, căsătorită și iubită. Deși la început m-a mirat faptul că Irina îl striga pe bunicul ei cu numele mic, apoi am înțeles. Bunicul este un cuvânt atât de frumos, dar automat insuflă imaginea unui bătrânel simpatic, care se apropie inevitabil de ultima clipă. Dacă îl striga Dan era ca și cum el era tânăr și invincibil, puternic și cu un drum lung în față. Irina nu știa să facă față pierderii moșneagului ce îi închinase viața sa. 




  Pentru că era conștientă că nu poate să mai stea departe de bunicul său, Irina îi cere acestuia să o lase să termine liceul în București. Nu voia să mai rămână la Paris acolo unde făcuse deja primii ani de liceu, deși acolo era o bucată mare din viața ei, la București era cea mai importantă: bunicul și cimitirul unde putea fi alături de părinții săi.




 Cum bunicul nu îi poate rezista, Irina ajunge la un liceu de fițe din capitală, unde este înconjurată de superficial, de antipatii și ”bisericuțe”. În mijlocul acestei nebunii un crai de verde, cu cei mai pătrunzători ochi verzi, o tulbură și o cucerește instantaneu. Deși la început și el arată un interes pentru ea, când îi află numele, craiul fuge iar de-a doua zi o tratează cu o mare indiferență. Bineînțeles că nici Irina nu înțelege de ce, nici eu ca să fiu sinceră.



Deși își face imediat prietene, mai ales că o regăsește și pe Mel, colega ei din primară, și primește sfaturi de integrare dar este și pusă la zi cu bârfele de pe holurile liceului, Irina este atrasă într-un mod inconștient de craiul verde, pe numele lui Robert Groza.



Când Victor Sima, nepotul unor prieteni de familie ai familiei Albu, descoperă atracția dintre cei doi, îi mărturisește Irinei un adevăr teribil: Robert era fiul celui care îi omorâse părinții în accidentul de mașină. Deși este o lovitură cruntă, Irina nu îl urăște pe Robert, nu are cum, nu e vina lui. Când îl întâlnește pe Robert întâmplător la mormântul părinților ei, Irina află că acel accident nefericit distrusese două familii: pe a ei pentru totdeauna și pe a lui pe termen nelimitat. Cu un tată măcinat de vină în închisoare, cu o mamă prea ocupată cu afacerea familiei și prea îndurerată, Robert și sora lui, Paula, crescuseră mai mult singuri măcinați și ei de durere și vină.



  Însă inimii nu îi poți porunci, nu? În plus se pare că soarta îi aruncase unul în brațele celuilalt pentru a da naștere unui lucru frumos din toată urâțenia aia. Toți aveau nevoie de uitare, de iertare și de dragoste. Ea înțelegea, dar oare Dan ar fi putut accepta? Inima lui rănită și bătrână ar fi putut accepta ca fiul celui care îi răpise familia să stea la masa lui?
Deși povestea lor de dragoste începe și decurge atât de frumos, ceva planează asupra lor. Teamă, vină, nesiguranță și neîncredere. Vor avea vreo șansă?



  Cum va putea Irina să facă față iubirii mistuitoare și vinei care îi apăsa sufletul? O iubește Robert sau vrea să spele păcatele? Vrea să o răsfețe pentru durerea din trecut?




Acțiunea continuă și vă asigur că sunt câteva răsturnări de situație la care nu mă așteptam. Poate unele replici ar putea fi prea dulci pentru unii, pentru mine nu au fost. Știm cu toții că în tinerețe, mai ales la prima dragoste ne dăruim profund, nebunesc și nu avem limită.

Eu vă recomand cu drag cartea, mai ales că mai sunt multe lucruri de descoperit. Irina va mai avea de înfruntat câteva valuri până când își va găsi liniștea, important este cui îi aparțin brațele celui care o așteaptă pentru a o iubi și a o feri de următoarea furtună.



  Cartea o voi cota cu 5 steluțe pe Goodreads. O felicit pe Lina Moacă pentru povestea minunată pe care a adus-o la viață cu ajutorul personajelor, cu ajutorul stilului de scriere și a pasiunii pe care am resimțit-o printre rânduri. Autoarea mi-a oferit o lecție despre dragoste, speranță, despre modul în care putem accepta pierderile din viața noastră și a trăi cu ele. 


” Fără îndoială, întreaga mea copilărie e printre aceste lucruri. Totuși, nu mi-e teamă că amintirile atât de prețioase vor dispărea odată cu ele. Ăsta e adevărul. Știu că sunt metafizice, ca și iubirea. Nu se pot arunca, pentru că nu stau pe etajeră sau în dulap, ci sunt peste tot înăuntrul meu.”
  Mulțumim Herg Benet pentru cartea oferită pentru recenzie, iar pe voi dacă v-am tentat vă invit să accesați acest link de unde o puteți achiziționa. 


sâmbătă, 21 ianuarie 2017

În umbra eșafodului/ Scapegallows - Carol Birch




   Trebuie să vă spun că până când nu am citit descrierea acestei cărți, eu nu știam de Margaret Catchpole. Mi-am făcut mai întâi lecțiile, am făcut cercetări, am citit și am descoperit câte ceva despre temerara Margaret, lucruri pe care aș vrea să le împart cu voi.    


                          

  Margaret Catchpole( 14 Martie 1762 - 13 Mai 1819), s-a născut în Suffolk și a murit în South Wales, Australia. A revoluționat lumea în care a trăit prin faptele ei, mare parte săvârșite în goana calului, a sfidat curtea cu juri care o judeca pentru actele ei, a evadat din închisoarea unde era reținută și a trăit mereu la limita legalității, în umbra eșafodului. 







NUME: ÎN UMBRA EȘAFODULUI 
TITLU ENGLEZĂ: SCAPEGALLOWS
AUTOR: CAROL BIRCH
AN APARIȚIE: 2016
NUMĂR PAGINI:441
TRADUCERE: OVIDIU- GHEORGE RUȚA



Desi autoarea s - a inspirat din evenimente  reale si a si păstrat unele dintre ele, cartea este o ficţiune, o viziune a autoarei despre viaţa legendarei Margaret.
 
 SUFFOLK, 1768



Margaret Catchpole avea numai șase ani când a asistat pentru prima oara la o execuție. Era curioasă să vadă ce se întâmplă, voia să înțeleagă de ce se aduna atâta lume pentru a privi moartea în ochi. Nu înțelegea mare lucru pe atunci, știa doar că nu trebuia să privească momentul spânzurării și că mama lor nu trebuia să afle că ei, frații ei și frații Cracknell, văzuseră oribila execuție. Pe vremea aceea, Margaret habar nu avea că însăși viața ei o va purta atât de aproape de eșafod. 




  Crescuse într-o familie cu mulți copii și cu puțină educație. Tatăl ei era un om simplu, care lucra ca arendaș pentru familia Cracknell, dar ei toți erau uniți de devotament și dragoste. Margaret iubea caii, adora să călărească, așa că atunci când stăpâna ei se simte rău, nu îi este greu să călărească 8 kilometri fără șa până la Ipswich, pentru a anunța doctorul. Margaret ajunge o legendă iar toți îi spun că valorează greutatea ei în aur.


 Se angajează ca lăptăreasă și își ajută familia. Dar ea era sigură că viața ei nu este asta, voia să se căsătorească cu un marinar, să simtă mirosul mării și să aibă o viața ca o aventură. Când îl întâlnește pe Will Laud, viața ei începe să semene cu un montagne russe. Ori de câte ori lucrurile păreau să intre pe făgașul normal, ceva se întâmpla și o împingea pe Margaret în locul de unde plecase.

Deși muncitoare bună, devotată și inteligentă în ciuda puținei educații pe care o avea, Margaret își pierde toate locurile de muncă, iar tovărășia lui Will era ca un magnet pentru nenorociri. Îl iubea pe Will și nu putea renunța la el, era o forță care o împingea spre el. Să fie dragoste? Să fie predispoziția spre riscuri și ilegalitate?
Margaret s-a îndrăgostit de cine nu trebuia...

„Știam că Will nu e o partidă bună. Că se ține prea aproape de pericol. Nu m-am lăsat prostită niciun moment, dar pur și simplu îl
iubeam. Ca să fiu sinceră, poate că ăsta era chiar motivul pentru care îl iubeam.” 


Will era contrabandist. Aducea pe apă cu nava lui tot ce putea să îi aducă niște bani, bani care le-ar fi putut aduce o viață în Amsterdam, o prăvălie micuță pentru iubita lui Margaret și o viață afară din bătaia puștii a celor de la paza de coastă. Dar banii îl atrag pe Will, mai mult decât cea care își irosește întreaga viața așteptându-l, cea care asistă la evacuarea părinților ei din casa unde tatăl ei lucrase o viață întreagă, datorită prieteniei ei cu marinarii și contrabandiștii. Nici după asta Margaret nu renunță la Will. Îl iubea și se simțea datoare pentru fiecare strop de bucurie pe care îl adusese părinților și fraților ei prin micile cadouri aduse de pe alte țărmuri.


  La 32 de ani Margaret se angajează în casa familiei Cobbold ca dădacă și s-ar zice că e timpul să învețe că Will nu e omul care să rămână departe de pericole, gata să se așeze la casa lui. Îi pierduse aproape pe toți cei dragi: sora ei, doi frați și mama. La noul loc de muncă era apreciată iar doamna Cobbold îi era extrem de recunoscătoare pentru devotamentul cu care îi creștea pe cei 14 copii ai familiei. Însă Will îi distruge din nou liniștea iar ea se vede din nou nevoită să rămână fără slujbă și fără vise. 

 Când Will este arestat pentru contrabandă si întemnițat la Newgate, Margaret primește un bilet în care iubitul ei îi scrie că are nevoie de 60 de guinee pentru a fi eliberat, ca mai apoi să meargă amândoi în Olanda pentru a începe noua lor viață. Fără bani și cu dragoste prea multă în suflet, Margaret fură calul familiei Cobbold, se îmbracă în haine bărbătești și fuge să vândă animalul la Londra, pentru a îl elibera pe Will.

 Acesta este momentul declinului vieții sale. Margaret este capturată, ajungând chiar ea în închisoare, pasibilă de execuție. Nici în acest moment ea nu renunță la Will, demonstrând că iubirea pentru el era mai importantă decât propria viață. 
 Ce s-a întâmplat pe mai departe, veți descoperi singuri dacă veți citi cartea.




  Deși am citit multe romane istorice, inspirate din realitate, la acesta mi-a plăcut cel mai mult modul de scriere. Mi s-a părut că citesc un jurnal plin de gânduri, de trăiri și de sentimente. Am fost martora unei lupte a unui spirit liber, care nu putea fi nici îngrădit, nici forțat să renunțe la a visa și a iubi. O femeie puternică, demnă, mereu gata să își depășească condiția, mereu gata să încerce să trăiască viața respirând aerul cu gust sărat, cu miros de pește și o prăvălioară micuță în care ea așezase, mental, marfă de atâtea ori. 

 Cartea am notat-o cu 4 steluțe pe Goodreads, pentru povestea ei, pentru modul de scriere și pentru toate trăirile pe care mi le-a insuflat. 


Mulțumim Editura All pentru exemplarul oferit pentru recenzie!
 Dacă v-am tentat, cartea o puteți comanda de aici, iar aici detalii despre Carol Birch


Despre autoare:
Carol Birch este o scriitoare nominalizată la Man Booker Prize.
S-a născut în 1951, la Manchester, Marea Britanie și a făcut studiile la Keele University. A debutat în 1988, cu romanul Life in the Palace, obținând David Higham Award for the Best First Novel of the Year. În anul 2003, Carol Birch a fost nominalizată la Man Booker Prize pentru romanul Turn Again Home.

vineri, 20 ianuarie 2017

Poezii pentru văduve de Maricica Belearta



Am primit acest volum de poezii de la Editura Herg Benet și le mulțumesc pentru momentul de umor negru. Această cărticică a fost exact ce mă așteptam, o serie de poezii sinistre, dar și amuzante.  M-a atras foarte mult aspectul cărții, adică nimic nu putea să prezinte mai bine cartea ca acel păianjen atârnat. 




Recunosc că e nu am mai citit poezii macabre din liceu, când îl studiam pe Bacovia și că poeziile Maricicăi mi-au stârnit amuzamentul.  Poeziile sunt grupate în capitole cu diferite teme(exemplu: POEZII DIN TREN, POEZII DESPRE FILME sau AFURISILĂ) 


 Poezii pentru văduve se citește ușor, are puterea să te scoată din orice stare negativă și cu siguranță o voi folosi ca remediu pentru zilele negre, dar până atunci o voi păstra departe de ochii fiicei mele deoarece în unele poezii găsim și cuvinte ce nu aș vrea să le aud prea curând din gurița ei.


Am citit cărticica înaintea unei călătorii cu trenul și poezia de mai jos  mi-a adus zâmbetul pe buze ;)).



Dacă am reușit să vă stârnesc curiozitatea, puteți cumpăra POEZII PENTRU VĂDUVE de aici.


joi, 19 ianuarie 2017

POVEȘTILE MICUȚEI RA de Elena Ștefan

Împreună cu AȘA AM FOST EU, Elena Ștefan ne-a mai trimis și o minunată carte pentru copilași care a fost foarte apreciată de Maia. Ca părinte vă pot spune că merită să cumpărați POVEȘTILE MICUȚEI RA (o gasiți aici)  deoarece conține câteva povestioare cu tâlc utile în educarea copilașilor. Mai multe o să aflați de la Maia urmărind videoclipul de mai jos:



luni, 16 ianuarie 2017

Jurnalul primei mele morți - Ioana Duda






  ” Matilda, e exact cum ai spus: nimeni nu poate salva pe nimeni altcineva. Poți suferi împreună cu ei, dar nu îi poți salva. Îi mai poți alina, ca atunci când faci un calmant unui bolnav în chinuri, dar efectul trece și doare din nou. În fața suferinței și a morții suntem singuri. De abia atunci suntem cu adevărat singuri.”

NUME: JURNALUL PRIMEI MELE MORȚI
AUTOR: IOANA DUDA
EDITURA: HERG-BENET
NUMĂR PAGINI: 205
AN APARIȚIE: 2016
    

   Mai întâi trebuie să fac o precizare: niciodată nu mi-a fost mai greu să vă vorbesc despre o carte, niciodată nu mi-a fost mai greu să îmi găsesc cuvintele.
Sunt efectiv prizonieră în două tabere, una în care m-am regăsit în rândurile cărții, cealaltă- cea în care am înțeles durerea, frustrările, teama și singurătatea, dar nu am înțeles de ce a fost limbajul acesta cel ales. Sunt open minded, dar consider că ne putem exprima nu neapărat politicos, nu frumos, dar cumva. Să îl văd eu pe ăla care nu a spus măcar o singură dată un cuvânt urât, sau o înjurătură la nervi, dar din punctul meu de vedere ( strict al meu), alternanțele astea între fazele pe care le-am citit cu sufletul la gură și cele pe care nu le-am plăcut, mi-au tulburat un pic bucuria lecturii. 


                                                  *******


   Incipitul cărții a fost un șoc: Valentina are 32 de ani și a doua zi la ora 9.25 vrea să se omoare. Vrea să moară acum cât este tânără și frumoasă, dar mai ales neiubită.

Valentina se născuse exact ca și ceilalți copii: pură, inocentă și caldă. Toți părinții își doreau un copil ca ea. Dar răutățile, frustrările și cuvintele dure au șters puritatea până a rămas un suflet singur, neînțeles, care are propriile bătălii. 

 Întâlnise mai mulți bărbați în viața ei, dar niciunul nu era cel care se putea mula după nevoile pe care le nutrea la momentul acela. Când a apărut El, un uragan de sentimente au năvălit la suprafață: suferință, iubire, abandon, iertare, compromisuri, pasiune. Iar ea plecase. După 3 ani, plecase iar acum lumea ei era incompletă. 
  De aceea vrea să moară. 

Cartea este structurată pe capitole care poartă nu nume, ci orele care îi mai rămân din viață. Într-o discuție cu Îngerul sau păzitor, sau cu ea însăși, cu propria conștiință, Valentina recapitulează toate deciziile, toate vorbele care au făcut-o să fie ce este astăzi. 

De la părinții care o loviseră cu vorbe dure și îi puseseră pe umeri toate visele lor neîmplinite, la bărbații care îi folosiseră trupul când ea se considera o Zeiță, la prietena ei, Matilda, cea care o completa și care îi fusese alături, toți au momentul lor în aducerea aminte a Valentinei.

Și nu, nu o interesează nici că pentru clipa ei de egoism cei care rămân în urmă vor fi distruși de durere. Ea știe doar că e singură și incompletă.

Decizia e luată, dar oare ce se va întâmpla?

*****

Acum să punctez ce nu mi-a plăcut. 
În primul rând limbajul. Nu că aș tremura dacă aud asemenea cuvinte, mi-aș băga capul sub nisip ca struțul, dar cuvintele astea au izvorât din frustrare și slăbiciune, iar toți cei care au rănit-o nu ar trebui să vadă cât de mult o afectează. Nu cred că asta era manieră justă prin care putea exprima tot ceea ce simțea. Nu cred că numai dacă umplem paginile de cuvinte cu tentă obscenă putem să arătăm golul din inima noastră. 
Mi-a plăcut modul natural și fluid de scriere, dar mi-a displăcut total vulgaritatea. 
Nu știu dacă toate cărțile autoarei păstrează aceeași tentă, așa că vă rog pe cei care ați citit-o pe Ioana să ne spuneți părerile voastre. 
Cert e un singur lucru, povestea va urma...



 Cartea am primit-o de la Editura Herg Benet, cărora le mulțumim iar voi puteți achiziționa cartea de aici, dacă v-am făcut curioși. 


Colaborator Editura All


                    
   Cum iarna se pare că își arată colții și nu se lasă dusă așa ușor, Editura All ne-a oferit metoda perfecta de a ignora gerul și a ne răsfața cu lecturi frumoase.
  Am primit doua minunății, gata sa fie savurate în curând!
 Abia așteptăm să revenim cu impresii!
       

                

1. ÎN UMBRA EȘAFODULUI- este o poveste inspirata din biografia spectaculoasă a lui Margaret Catchpole (1762-1819), condamnata de doua ori la moarte și deportata.






2. NEVĂZUȚII- Trecut împletit cu prezent, secrete gata sa fie descoperite, pasiuni
și  gelozii. 



duminică, 15 ianuarie 2017

APĂ PENTRU ELEFANȚI de Sara Gruen, titlul original: Water for elephants

"Un roman savuros și emoționant despre un univers plin de magie. Eroi, răufăcători, animale sălbatice năvălesc în arenă, iar spectacolul poate să înceapă! Cititorul e vrăjit încă de la primele rânduri."-Stephen King


Am văzut ecranizarea acestei cărți de ceva timp și m-a impresionat enorm, așa că mi-am propus să-mi iau și cartea fiind sigură că filmul nu transmite nici măcar jumătate din emoțiile cărții. Am avut dreptate, APĂ PENTRU ELEFANȚI este una din cele mai bune cărți din biblioteca mea. M-a impresionat mult... mi-a plăcut să descopăr lumea exotică a circului, să cunosc toate acele animale și să aflu tot felul de lucruri despre ele, să cunosc frumusețea și strălucirea unui astfel de spectacol. Pe lângă toate aceste lucruri plăcute, am cunoscut și partea întunecată a circului american din anii '30... prostituție, violență față de oameni și animale, alcool, frica sau nesiguranța zilei de mâine, tristețea oamenilor ascunsă bine de ochii celor din jur.

Jacob Jankowsky la vârsta de nouăzeci și trei de ani se află într-un cămin de bătrâni unde nu se simte chiar în largul lui, este un bătrânel morăcănos, nemulțumit de corpul lui ce nu prea îl ascultă, dar și de locul în care este nevoit să trăiască. Ce nu știu cei din jurul său este că Jacob are o poveste de viață deosebită și că ascunde un secret încă de pe vremea primului circ în care a lucrat.

Jacob a ajuns să lucreze la CEL MAI SENZAȚIONAL SPECTACOL DE PE PĂMÂNT AL FRAȚILOR BENZINI, după ce și-a abandonat studiile înainte de examene. Când părinții lui au murit într-un accident, Jacob nu își mai găsea nici locul, nici liniștea și s-a urcat din mers în primul tren ce i-a apărut în cale. Camel, un bătrânel simpatic ce umbla tot timpul amețit de băutura îngrozitoare ce obișnuia să o bea, l-a salvat din mâinile celui ce vroia să îl arunce din tren și l-a ajutat să primească o slujbă. Când Unchiul Al-patronul circului-și August- dresorul animalelor- au aflat că Jacob este pe punctul de a deveni veterinar, acesta a început să fie privit cu alți ochi și să i se ofere mai multă atenție.

Jacob s-a acomodat destul de ușor cu munca de acolo și cu condițiile, dar nu s-a putut acomoda cu felul în care erau tratate animalele și nu putea accepta cruzimea ce muncitorii erau nevoiți să o suporte. 

Firea violentă a lui August îl dezgusta tot mai mult și nu putea să facă legătura între August cel crud și August cel fermecător ce se arăta uneori. Acesta era căsătorit cu frumoasa Marlena, o fire blândă și fermecătoare ce i-au furat mințile lui Jacob.

Lucrurile s-au complicat când elefantul Rosie a intrat în echipă și nu dădea niciun semn că ar dori sa fie îmblânzită. August nu se ferea să o lovească fără milă îngrozindu-i pe cei din jur. 

Povestea lui Camel m-a îngrozit, să ajungi la acea vârstă, să nu mai fi capabil sa ai grija de tine și să fii singur, cred că e coșmarul oricărui bătrân, dar am admirat faptul că autoarea l-a răsplătit cât s-a putut pentru bunătatea de care a dat dovadă.

Am descoperit o poveste de dragoste frumoasă ce nu părea să aibă vreo șansă de supraviețuire, am descoperit bunătate acolo unde nici nu speram să existe și am dat de răutate acolo unde nu părea să-i fie locul... O carte deosebită ce își merită locul pe lista oricărui cititor, o recomand cu cea mai mare încredere și de aceea i-am oferit cinci steluțe pe goodreads.


marți, 10 ianuarie 2017

Concurs! Fata de la nord de ziuă



Și pentru că nouă ne plac concursurile iar vouă și mai mult, ne-am gândit să facem fericit un urmăritor al blogului nostru, PREFAȚĂ DE CARTE :) vă place ideea? Pentru a putea câștiga FATA DE LA NORD DE ZIUĂ (recenzie Aici), trebuie să urmați următorii pași:
1. Deveniți urmăritorul blogului nostru introducând adresa de e-mail în căsuța ce apare în partea dreaptă a blogului și să urmati pașii ceruți.


2. Tag la minim trei prieteni în comentarii la postarea de concurs, adică Aici. Sa scrieti și numele folosit ca sa urmariti blogul.

Concursul se va încheia pe 10 februarie, castigatorul va fi anunțat pe 11 și va fi ales cu ajutorul random.org. Vă dorim mult succes și speram să extragem dintr-un număr cât mai mare.

SECOND LIFE de S.J. Watson





S.J. Watson mi-a atras atenția cu ÎNAINTE SĂ ADORM (recenzie Aici), așa că nu am stat pe gânduri când am avut ocazia să încep  SECOND LIFE. Am avut parte de o aventură deosebită, am trăit o poveste de viață ce m-a marcat, m-am trezit gândindu-mă cum ar trebui să reacționez în astfel de situații limită. 

Julia și sora ei au rămas orfane la o vârstă  destul de fragedă. Julia a fost nevoită aibă grijă de sora ei, Kate, deoarece tatăl nu a reușit să înfrunte durerea suferită și le-a neglijat continuu. 

Julia și Marcus s-au cunoscut la ședințele alcoolicilor anonimi și au început imediat o relație. Când el a hotărât să plece la Berlin, ea l-a urmat iar Kate a rămas în grija tatălui. Acolo nu a avut parte de un anturaj prea bun şi curând s-a trezit dependentă de heroină. 

Julia a primit o nouă șansă când Hugh s-a oferit să o aducă înapoi acasă și să aibă grijă de ea. Cei doi s-au îndrăgostit și au început o viață frumoasă în doi. 

Când sora ei nu a mai reușit să aibă grijă de propriul copil, Julia și Hugh l-au adoptat pe Conner și se comportau de parcă ar fi fost fiul lor...

V-am spus suficient despre trecutul Juliei, acum să vă spun câte ceva despre prezentul în care trăiește:

Julia nu s-a mai atins de droguri sau de alcool de cincisprezece ani, are o viață perfectă alături de Hugh-soțul ei, un chirurg de succes- și alături de Conner ce este adolescent acum. 

Tristețea a pus stăpânire pe casa lor când Kate a fost găsită moartă. Aceasta locuia la Paris alături de Anna, o prietenă.

Julia și Anna s-au împrietenit după înmormântarea lui Kate și au hotărât să păstreze legătura de dragul ei. 

Deși poliția se ocupa de caz, Julia hotărăște să facă o investigație proprie sperând astfel să se împace cu ideea și să nu se mai simtă atât de vinovată. După ce Anna a pus-o la curent cu modul de viață al surorii ei, Julia iși face cont pe un site folosit de Kate pentru a cunoaște bărbați. 

Lukas i-a atras atenția și a început să vorbească cu el pentru a afla dacă cumva o cunoștea pe sora ei. Acesta este un bărbat cu zece ani mai tânăr ca ea, este extrem de atrăgător și știe cum să se facă plăcut.

 Deși s-a convins că nu este posibil ca Lukas să aibă legătură cu moartea surorii ei, Julia nu rupe legătura cu el, ci se minte în continuare că mai are nevoie de asigurări, că mai are câte ceva de aflat despre el, astfel a acceptat destul de ușor să se întâlnească.

Julia a primit dreptul la o a doua viață, o viață perfectă din punctul multora de vedere, dar oare va profita de ea sau o va irosi?

O carte plină de întorsături de situație, o carte ce te face să crezi că ești cel mai bun detectiv și totuși când întorci pagina, ai parte de o surpriză!

luni, 9 ianuarie 2017

ULTIMELE CAZURI ALE LUI MISS MARPLE de Agatha Christie

Pe lângă Restul e tăcere(recenzie Aici ), am primit pentru recenzii de la Editura Litera, ULTIMELE CAZURI ALE LUI MISS MARPLE de Agatha Christie ❤ . Cine nu o iubește pe Agatha Christie? Și cum să nu fiu încântată când știu cât de bune sunt cărțile ei polițiste? Toată lumea îi cunoaște lucrările...fie le-a citit, fie le-a urmărit la TV deoarece o parte din ele au fost ecranizate.  Chiar dacă este atât de cunoscută, noi, cititorii, nu ne săturăm să discutăm despre cărțile ei, despre personajele sale și despre modul lor deosebit de a acționa. 



Ultimele cazuri ale lui Miss Marple conține nouă cazuri ce i-au pus eroinei noastre mintea la contribuție, nouă cazuri în care am putut urmări cu uimire logica după care Miss Marple se ghidează atunci când este pusă față în față cu un caz greu de elucidat. Mi-a plăcut foarte mult faptul că tot timpul se inspiră din momentele trăie, de oamenii ce i-a cunoscut. Am admirat capacitatea ei de a da atenție unor detalii ce în mod normal ar trece neobservate,  puterea ei de deducție te obligă să o admiri și să-i urmărești cu sufletul la gură aventurile.

După cum spuneam, această carte conține nouă cazuri elucidate de Miss Marple:
1. Sanctuarul;
2  O glumă ciudată;
3. Crima comisă cu metrul de croitorie;
4. Cazul îngrijitoarei;
5. Cazul menajerei fără cusur;
6. Miss Marple spune o poveste;
7. Păpușa croitoresei;
8. În oglinda misterioasă;
9. Nebunia lui Greenshow;

Toate cazurile au farmecul lor și autoarea ne surprinde cu fiecare în parte, dar O GLUMĂ CIUDATĂ cu siguranță este preferata mea din cele nouă. Mi-a plăcut mult felul în care a fost evidențiat efortul bătrâneilor de a rămâne tineri prin glumele și farsele lor chiar dacă le fac urmașilor multe probleme.

Dacă v-am tentat, vă invit să cumpărați cartea de Aici.

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

TENTAȚII de Corina Ozon




Toată lumea a auzit deja de Tentații și sunt sigură că e pe lista multora... dacă merită sau nu, o să-mi dau și eu cu părerea în rândurile ce urmează:

Cu siguranță merită! Dacă aveți ocazia să o cumpărați, nu ezitați! Eu mulțumesc Editurii Herg Benet că mi-a oferit ocazia să o citesc. Pur și simplu o consider grozavă și mă bucur mult că în ultima vreme pot să spun tot mai des acest lucru despre cărțile scrise de autori români.

Nu am citit nicio recenzie înainte să încep cartea, am vrut pur și simplu să fiu surprinsă și am fost! Primele două pagini m-au lăsat cu gura căscată! Când mi-am revenit am fost sigură că o voi adora pe Marlena. Deși am crezut că va fi o carte ușoară, a abordat probleme a femeilor de toate vârstele și a dat teme de gândire pentru orice femeie ce consideră compromisul necesar în viața de familie.
Recunosc că m-a făcut să mă uit în oglindă, să îmi analizez viața și mă hotărăsc dacă sunt mulțumită sau am și eu nevoie de vreo schimbare. :)


"Fericirea este un act de curaj!"


Marlena este o femeie căsătorită, are doi copii și lucrează într-o firmă de construcții. Este sătulă de rutină și încearcă să-și mai picantizeze viața cu fantezii sexuale. Ce să spun... imaginație are și m-a făcut să mă gândesc cât va mai dura până le va pune în practică. Marlena o adora pe Marilyn Monroe și prima schimbare pe care a facut-o, a fost să își facă o coafură asemănătoare cu a ei.

Am invidiat-o pentru prietenele de la serviciu, două tipe deschise ce discutau orice și umorul era mereu prezent. Am râs și eu și m-am bucurat de câteva momente frumoase alături de ele.

Știți vorba aia, primul pas spre infidelitate este să te gândești la ea? Ce ziceți, s-a aplicat și în cazul Marlenei? Păi eu am rămas puțin contrariată când a acceptat să iasă cu un prieten de al fiului ei, dar totuși m-am propus să am încredere în ea și să o urmăresc în continuare.

"Nu era capabil să se bucure cu mine, să fie fericit când eu mă simțeam bine."


 Oricum, în mintea Marlenei exista o listă exactă cu tot ceea ce ar schimba dacă ar putea da timpul înapoi, cu toate nemulțumirile de care avea parte alături de soțul ei, cu toate visele ei neîmplinite și cu tot ce a pierdut căsătorindu-se atât de repede și căutând comoditatea în locul dragostei ce-ți sucește mințile.

Mi s-a părut că întâlnirea ei cu Luka a dat o nouă perspectivă viitorului ei și un farmec aparte cărții, iar drama lui Dolores ne amintește in ce lume trăim.

Vă invit să o cunoașteți pe Marlena și să îi aflați întreaga poveste cumpărând Tentații de Corina Ozon de Aici.

joi, 5 ianuarie 2017

Secretele unei doamne de Julie Garwood ; titlul original: For the roses

Cum e mai frumos să-ți începi anul dacă nu cu o iubire de poveste? Am ales SECRETELE UNEI DOAMNE deoarece îmi place stilul autoarei și era și curioasă să văd câtă iubire poate fi în 550 de pagini? Adică... prea multă încât să mă lecuiesc de iubiri de poveste pe o perioadă, sau prea puțină și să ma plictisesc citind-o? Ei bine, cartea a fost superbă, nu m-a plictisit nicio secundă, a fost plină de acțiune, a avut și suspans, dar umorul a fost cu siguranță la el acasă :-) .



Cartea a avut un început surprinzător pentru mine: să vezi cum patru copii abandonați ce locuiau pe străzi salvează un bebeluș de șobolanii ce încercau să ajungă la el, nu poate să te lase pur și simplu indiferent... prima dată îți stăpânești pornirile ce te cuprind când te gândești câte persoane abandonează copiii fără să aibă vreo urmă de remușcare, apoi ți se umple inima de admirație și bucurie la gândul că totuși există și suflete bune, ca acești patru copilași chinuiți și ei te soartă. Mi-a plăcut enorm decizia luată de ei. Aveau să devină o familie, să aibă același nume și aceeași mamă-mama Rose, mama lui Adam- pentru a-i da o șansă la viață bebelușului găsit. I-au dat numele de Mary Rose și au plecat spre vest pentru a fi în siguranță. Au ajuns în Montana-Blue Belle, unde au reușit să își creeze un cămin, o fermă a lor unde fiecare avea ceva de făcut. Modul în care s-au descurcat și au crescut, ne-a fost arătat la sfârșitul fiecărui capitol prin intermediul unei scrisori trimise de copii mamei Rose. Acele scrisori m-au amuzant teribil, m-au îngrozit fiind conștientă că erau doar niște copii, dar în mod surprinzător, parcă îmi umpleau inima de mândrie și de bucurie că au reușit să se descurce.

Viața lor se schimbă în momentul în care Mary Rose fiind la școală, a avut parte de o întâlnire cu mama unei colege ce susținea că Mary Rose seamănă perfect cu Lady Agatha-o doamnă din înalta societate londoneză căruia i-a fost răpită fiica când avea doar 4 luni. Nu la mult timp a fost vizitată de un avocat ce încerca să afle cât mai multe despre familia ei.

Întoarsă acasă în Blue Belle, Mary Rose nu avea timp de plictiseală, tot timpul se ocupa de cei sărmani și veșnic în casa lor era cineva străin ce avea nevoie de ajutor.

Harrison era avocat, lucra pentru Sir Elliot-tatăl lui Mary Rose. Când a auzit de fata ce semăna leit cu Lady Agatha, a venit în Blue Bell să o cunoască și repede și-a dat seama că trebuie să pară neajutorat pentru a putea ajunge la ferma celor cinci frați.

Odată ajuns acolo, strângea dovezi pentru a fi sigur că Mary Rose era bebelușul pierdut. Singura problemă a lui a fost că nu a prevăzut că tânăra femeie putea fi atât de adorabilă și că frații ei îi puteau intra așa pe sub piele în ciuda faptului că se purtau aproape ca niște barbari.

Să vă spun câte ceva despre Blue Belle și despre frații lui Mary Rose: în Blue Belle nu exista șerif, impușcăturile erau la ordinea zilei și erai sfătuit să nu porți un pistol dacă nu știai cum să-l folosești. Mary Rose nu avea voie să iasă niciodată singură deoarece peste tot era un pericol.

Frații ei erau unul și unul... i-am îndrăgit pe toți şi i-am respectat pentru tot ceea ce făceau. Adam era cel mai mare, capul familiei. Era un negru fugit de la stăpânul său în copilărie. De ce a fugit și cum le afectează acest lucru viața de adulți, o să vă surprindă.
Cole era căutat de pistolarii în curs de afirmare. Tot timpul trebuia să fie cu garda sus pentru a se apăra. Era un om bun, dar dur! Douglas se descurca foarte bine cu animalele. Era căutat toată lumea chiar și pentru un sfat. Travis era și el la fel de simpatic ca și ceilalți și contribuia la dezvoltarea fermei.

Cum vor reacționa aceștia când vor afla adevăratele intenții ale lu Harrison? Cum va reacționa Mary Rose când va afla că mai are încă o familie ce vrea să se întoarcă acasă? Cine era mama Rose? Vă învit să aflați sigure citind Secretele unei doamne.


luni, 2 ianuarie 2017

Fata de la nord de ziuă- Alexandru Voicescu Editura Herg Benet

                               
Anul 2016, cel care tocmai s-a încheiat, a fost printre altele, anul în care eu am descoperit literatura română contemporana. Iar ca anul sa se termine într- o notă pozitivă, am primit vestea colaborării cu o editură într- o dezvoltare continuă, Herg Benet.
 Dacă până acum editura ne obișnuise numai cu volume semnate de autori români, din primăvara noului an vom avea parte de titluri internaționale, romane care au o descriere interesanta și care se anunță a avea succesul scontat. Asta e alta veste buna, perfecta pentru noul an.


  Am primit și volumele oferite de editura pentru recenzii iar titlurile oferite ne-au atras imediat. Cum pana acum se pare ca am reușit sa citesc mult mai multe volume semnate de fete ( nu-i nici o mirare, nu?), iată ca de data asta am știut exact ca voi începe noul an alături de cartea lui Alexandru Voicescu.

  De ce? Pai, m-a intrigat titlul, m-a atras coperta iar descrierea mă captiva. Am descoperit un alt stil de scriere, unul plin de metafore, de construcții frumoase dar și de emoție.  La început, în primele pagini am descoperit  sensibilitate, sentimente frumoase iar eu trebuie sa felicit autorul pentru modul atât de frumos în care a așezat gândurile personajului in pagini. Am fost atenta la repetiții, nu am găsit.  Am fost atenta la modul fluid în care a curs lectura, iar pentru asta îi voi atribui alt punct bonus. Prezentarea cărții, așezarea în pagina și scrisul " aerat" mi-au asigurat o lectura plăcută și ușoară.
Cam atât despre părerea mea generala  despre carte, e timpul sa spun și ceva despre acțiunea ei, nu?



    Gerard era văduv. După moartea soției lui hotărăște să își ia un an sabatic si pleacă în Norvegia. Avea nevoie să înțeleagă, sa asimileze și sa uite.
Dar nu prea îi ieșea.  Tot din jurul lui părea sa îi aducă aminte de soția lui, anumite cadre sau lucruri din prezent îl duceau cu gândul la trecut, iar toate amintirile cu ea îi invadau sufletul.

  Ținutul solitar și înghețat unde alesese sa vina și sa facă fotografii, era la fel de rece ca și sufletul lui. Își dorea sa moara, dar surprindea în
  fotografii tot ce era viu. Mi-a plăcut "contradicția" asta. Până la urmă, dacă ar fi murit, era ca și cum ar fi omorât-o și pe ea. Tot ce mai păstra în suflet, toate nebuniile și acțiunile ei s-ar fi stins o dată cu el. Neatent, captiv zecilor de gânduri, Gerard  cade printre fiorduri și își pierde cunoștința.

 Se trezește  intr-o camera complet alba, cu un touch feminin, cu accesorii care indicau prezente feminine, unde face cunoștință cu directorul și psihologul colegiului Angello.
Deși nu își amintește nimic de după momentul accidentului, are sentimentul ca o fata, despre care nu poate preciza nimic, îi spunea sa păstreze secretul, sa nu spună ca ea l-a salvat.

 "Fata", asa i se spune, era una dintre studentele colegiului Angello, un colegiu diferit, exclusiv de fete, fără ferestre, plin de lumini nenaturale, obositoare și lipsite de intimitate. Erau adepții motto ului " Sine anima" , care descria perfect activitatea dintre pereții acestui loc ciudat.
 Fetele erau de o frumusețe aparte, fără amintiri sau contact cu lumea exterioara, în ciuda faptului ca aveau internet și telefoane mobile. Erau tot timpul aranjate ca pentru defilări pe podium, erau educate pentru cariera de model, erau apreciate pentru " carcasa" lor și nu pentru suflet.

 Mi-a plăcut mult antiteza dintre cele doua personaje: el făcea parte dintr-o lume unde sufletul era totul iar sufletul lui era distrus . Ea făcea parte dintr-o lume fără suflet, frumoasa, aparent strălucitoare dar fada. Unde pozele făcute în Studio alungau coșmarurile și le imprimau bucăți de suflet și stari pe hârtie.  Coșmarurile stăteau la pândă mereu și numai o Cura în Studio le putea alunga.

 Gerard descopera  în scurta sa ședere câteva dintre anomaliile colegiului. Pereți fără ferestre, albul bolnăvicios dar și faptul ca dinăuntru fetele nu aveau habar dacă afara era zi sau noapte.
 În încercarea lui de a găsi aparatul pe care îl pierduse, întâlnește pe cineva care fusese odată la colegiu.  " Fotograful" îi spune ca întregul ansamblu al colegiului se afla într-o bucla a timpului și putea sa ajungă din nou acolo numai asa cum a intrat.

  Acțiunea care urmează a păstrat aceeași nota de antiteza. Intr-o lume ea il salvează pe el, în cealaltă el pe ea. El era în lumină, lumea unde avea conștiința, suflet și amintiri. Ea, la nord de ziuă, unde totul este în noapte, unde nu are amintiri sau discernământ.


  Ce era de fapt colegiul? Cum a salvat-o Gerard pe Fata? Dar și care este deznodământul poveștii lor , va invit sa aflați singuri lecturând romanul.

Trebuie sa precizez faptul ca lectura a fost un pic în afara zonei mele de confort dar povestea a fost ok chiar dacă nu as citi acest gen în fiecare zi, si de asemeni trebuie sa mai spun ca mi-ar fi plăcut ca etapele cărții sa fie datate ca sa fie astfel mai ușor de asimilat. Asta este doar părerea mea.

Va mai spun doar ca tot ce se întâmplă în carte subliniază ideea care o găsim și pe coperta:
"Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, așa cum nici viețile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar sa îți reamintești cine ai fost în clipa respectiva și vei ști unde ai fost."

 Întrebări și răspunsuri, o granița fine între ziua și noaptea mintii, un volum pentru care îl felicit pe autor.

Cartea lunii decembrie-by Adriana :)



Deși in decembrie am fost cam ocupată, am profitat de perioada sărbătorilor și am reușit să lungesc puțin lista de cărți citite. Am citit 8 cărți în ultima lună din an și cum 5 din 8 au avut legătură cu sărbătorile de iarnă, mă declar mulțumită!


1.Vacanță de Crăciun- carte citită în urma provocării de pe grupul nostru, Prefață de carte, CARTEA DE NOTA 10-recenzie aici

2. Un colind de Crăciun-recenzie aici

3. Lumini pe zăpadă-recenzie aici

4.Cadoul-carte primită cadou de Crăciun de la Cătălina Coman de la Porția de citit. Mulțumesc mult, Cătă! -recenzie aici

5. Mâine-am primit această carte pentru recenzii de la Editura All -recenzie aici

6. Fumatul interzis-această carte este primită pentru recenzii tot de la Editura All  -recenzie aici

7. Restul e tăcere-carte primită pentru recenzii de la Editura Litera  -recenzie aici

8. Așa am fost eu de Elena Ștefan-am primit această carte alături de incă una pentru copii, de la autoare pentru recenzii-recenzie aici


Lupta s-a dat între cărțile 3,4 și 5... dar titlul de Cartea Lunii Decembrie îi revine cărții: MÂINE de G.Musso.

AȘA AM FOST EU de Elena Ștefan

Nu am mai citit de mult timp proză scurtă, așa că atunci când Elena Ștefan mi-a propus să-mi trimită cărțile ei, am acceptat cu drag și mă bucur mult că am avut ocazia să îi apreciez munca, sau mai bine zis... să îi citesc sufletul!


AȘA AM FOST EU cuprinde mai multe povestioare, unele își au rădăcinile în realitate, alte sunt imaginare, dar cu siguranță toate sunt frumoase, îmbrăcate în metafore, în descrieri deosebite și în sentimente. 

Trei dintre ele mi-au rămas în minte și  în suflet, așa că o să vorbesc despre ele, iar pe restul vă invit să le descoperiți singuri:

VIAȚA UITATĂ PE UN FIR DE NISIP SĂLBATIC: Aici autoarea ne încântă cu detalii despre familia ei și despre copilăria ei. Deasemenea, ne descrie sentimentele ce ne încearcă pe toți atunci când pășim în curtea bunicilor și conștientizăm cu părere de rău că ei nu ne mai așteaptă cum făceau odată, că tot ce părea veșnic nu mai e...

PARTE DIN NATURĂ: În aceste câteva pagini am avut o întâlnire unică cu natura, am simțit râul și minunatul vânt. 
 "Atunci am simțit cum m-a luat vântul de mână. L-am prins în palmă și l-am sărutat. Mi-a cuprins tot trupul mângâindu-mi fiecare linie a coapselor și terminând cu un sărut apăsat pe gât."

OGLINDA: Aici aflăm povestea Răduței, cea mai mică dintre fetele unei femei ce a rămas sigură. Această familie trăia în periada războiului iar toate ieșirile erau limitate de turcii ce tot băteau ulițele. Când Raduța și cele două surori au fost invitate la brad în vecini, aceasta a aflat că una din surorile ei își dă întâlnire cu un turc. Prin ce aventuri a trecut Răduța, vă invit pe voi să aflați cumpărând AȘA AM FOST EU de Elena Ștefan direct de aici.