Ecouri de Danielle Steel

Din nou ,Danielle Steel m-a încântat cu această carte!!! Deși este o carte extrem de tristă ,cu întâmplări crude ,dureroase,nemiloase :-(  nu am reușit să o las din mână doar atunci când eram nevoită și în tot acest timp îmi dădea o  temă de gândire ... Fiecare capitol te face să te gândești la ce e bine ,ce nu,cum ar trebui să reacționezi în diferite situații și la câte rele se pot întâmpla în lume . Dar așteptările nu puteau fi altele,nu mă puteam aștepta ca o carte care cuprinde două războaie să fie una veselă ... eram sigură că personajele noastre vor avea muuulte de tras!
Acțiunea începe în 1915 când familia Wittgenstein pleacă în Elveția pentru o mică vacanță care îi ține departe războiul dintre Germania și Franța. Acolo, Beata, una din fiicele Wittgenstein, se îndrăgostește de Antoine de Vallerand -un conte francez catolic. Ea făcea parte dintr-o familie de evrei,așa că relația lor nu a fost aprobată de niciuna dintre cele două familii. 
Atunci când Beata a refuzat să se căsătorească cu un evreu ales de tatăl ei, relația dintre ea si Antoine a ieșit la suprafață și a fost pusă să aleagă între el și familia ei. Beata a ales să plece la Antoine iar tatăl ei a trecut-o în cartea morților . Nici familia lui Antoine nu a primit mai bine vestea izgonindu-l de acasă . El avea să moștenească titlul de conte și averile după moartea tatălui lui -acest lucru revenindu-i prin lege.
Cei doi îndrăgostiți s-au retras în Elveția la niste veri de ai lui până ce războiul a luat sfârșit ,timp în care Beata s-a convertit  pentru a se putea căsători și au avut o fiică care semăna perfect cu Antoine ,au numit-o Amadea. 
După terminarea războiului, Elveția nu le-a mai oferit găzduire așa că s-au mutat în Germania unde munceau la ferma unor prieteni. După aproximativ opt ani minunați ,cei doi au mai avut o fiică . 
Când fiica cea mică avea doi ani,Antoine a aflat că tatăl lui a murit și el a devenit conte. A hotărât să se întoarcă în Franța pentru a se ocupa de cele necesare,dar planurile i-au fost ruinate când a fost aruncat de pe un armăsar iar gatul i-a fost frânt.
De atunci Beata a fost ca o fantomă pentru mulți ani iar Amadea s-a ocupat de sora ei ca o mamă . Între timp Beata a reușit să ia legătura cu mama ei și timp de doi ani le-a vizitat ajutand-o pe Beata să își revină cât de cât . Aceasta a murit înainte ca Hitler să înceapă exterminarea evreilor,dar familia ei nu a fost așa de norocoasă și a ajung dintr-un lagăr de unde nu mulți ieșeau vii. Beata a reușit să treacă neobservată timp de câțiva ani,iar Amadea a hotărât să se facă călugăriță și și-a petrecut 6 ani la o mănăstire. Când Beata și fiica mai mică au fost prinse și deportate, Amadea a plecat de la mănăstire pentru a le feri pe măicuțe de necazuri. A fost ajutată de niște prieteni și ascunsă o perioadă ,dar,în cele din urmă, Amadea a fost și ea prinsă și trimisă într-un lagăr unde a văzut și trăit clipe de groază. În cele din urmă,a reușit să evadeze de acolo cu ajutorul unui gardian care o plăcea. Când a ieșit de acolo ,gardianul a încercat să o convingă să se culce cu el ,Amadea a vrut să se apere iar el a căzut și a murit. Deși a fost un accident ,moartea gardianului a urmarit-o de atunci.
A hoinărit prin acea pădure timp de două zile până când au găsit-o parizienii si au ajutat-o să plece în Franța unde avea să îi ajute.
Amadea nu știa cum să îi mulțumească Domnului că scăpase de acolo vie. La ferma unde a fost trimisă ,trebuia să ajute proprietarii la treabă și să participe la misiunile care aveau ca scop încetinirea naziștilor. Acolo l-a cunoscut pe Jean-Yves de care s-a îndrăgostit ,dar care a murit în urma unei misiuni. Amadea a fost distrusă și se hotărî să devină din nou călugăriță. Tot acolo l-a cunoscut pe Rupert cu, care a avut multe misiuni și de care a început să se simtă apropiată. În urma altei misiuni , Amadea a rămas cu răni grave la coloana vertebrală și nimeni nu îi prea dădea șanse să mai meargă. Rupert îi propuse  să meargă la el acasă să îl ajute cu cei 12 copii evrei de care avea grijă . Aceasta a acceptat și acolo a început să simtă că îi era locul ,că acolo a vrut Domnul să ajungă.
După cum am spus, este o carte tristă,lacrimile mi-au dat destul de des, dar cu toate acestea este plină de istorie . Aș reciti-o cu drag ,trăirile ce le-am avut atunci când am citit-o m-au făcut să apreciez mai mult ceea ce sunt și modul în care trăim.

Etichete: , , , , ,